It's Christmas time

Hey,vine Craciunul!Sincera sa fiu sunt nerabdatoare.Nerabdatoare sa impodobesc bradul impreuna cu mama,sa ii mananc cozonacii bunicii si in sfarsit,sa vad cu ce cadouri vine anul acesta "Mosul".Ei...si zapada s.a asternut pe jos ,chiar bine as putea spune.Am avut parte vineri si de prima "bataie" cu zapada-chiar cand ma laudam ca am scapat.Dar a fost frumos..totusi de aceea e iarna

.E..si odata cu Craciunul vine si vacanta mult asteptata,sincer o asteptam nerabdatoare.Luni si marti sunt ultimele zile din anul acesta petrecute la scoala,si sper ca le voi petrece frumos,alaturi de colegii si prietenii mei dragi.

As avea o mica intrebare:)Ce senzatie ati avut atunci cand ati vazut ca ninge?Sincer,eu am fost foarte trista si am facut ceva de genul :"O nu....ninge:(("Doamne si cand am vazut pe mess ca pe putin 5 persoane aveau la status "Ninge:x"imi venea sa plang,dar nu ma gandeam la frig,alunecus,sau ceva de genul acesta.Ma gandeam la bataia cu zapada din curtea scolii de a doua zi.Mda..si a venit a doua zi si eram in curtea scolii si minune,niciun bulgare nu ma atinsese:x.Iar intr-o seara,fiind la scoala,incepuse sa ninga,iar reactia mea a fost:"O nuuuuuu,ninge iarasi."Si da,stiu ca am fost curpinsa de teama bataii cu zapada si nu m.am gandit nici macar o clipa la iernile trecute,cand nici macar nu imi pasa de lupta cu zapada si mergeam fara frica ca un bulgare imi va veni in fata.Iar acum,sincer,astept cu narabdare sa ninga din nou,sa vad dansul fulgilor de nea si sa imi lipesc nasul de geam si sa ma uit in continuu la frumos peisaj de iarna,care cu siguranta imi va lipsi,si da,acum chiar vreau sa ninga ca sa ma pot bate cu zapada,chiar daca nu cred ca voi mai avea ocazia.

Voi sunteti fericiti,tristi,nepasatori iarna?

Mai si totusi,ce va doriti de Craciun?Eu imi doresc atatea,incat nici nu stiu daca voi primi ceva din tot ce imi doresc,dar sunt sigura ca “Mosul” ma va impresiona ,ca in fiecare an,cu cadoul lui.deja o dorinta mi s-a indeplinit,dar imi mai doresc atatea.A..si apropos,ca tot vine vacanta,Craciunul si Anul Nou;voi unde va petreceti sarbatorile anul acesta?

Hai ca am avut inspiratie in seara asta:)).O seara placuta in continuare .Pa-pa!:-h:*

Reintalnirea

Eram in parc,pe aceeasi banca ca de obicei.Soarele inca se ascundea dupa nori,reusind din cand in cand sa trimita aici,jos,cateva raze jucause,care ne mai incalzeau putin.In mana aveam o carte,insa nu puteam citi,deoarece eram cuprins in jocul frunzelor argintii ce cadeau din stejarii din fata mea,dansand o coregrafie unica,stiuta numai de ele.Gandurile mele erau in alta parte de la o vreme.De cand m-am intanit cu o domnisoara foarte draguta in compatrimentul trenului ce ma aduce aici,la Sibiu,gandul meu era numai la zambetul ei fermecator,ce m-a fascinat pe loc.
In sfarsit,deschid cartea,citesc cateva randuri,iar cand ridic ochii,vad o pereche de pantofi negrii.Ma uit mai atent si o vad pe ea.Cu o rochie rosie cu buline,cu o carte in mana,ma intreaba sfioasa daca se poate aseza langa mine.Mut de uimire,vad cum se aseaza si incepe sa imi vorbeasca.
Mi-am dat seama ca este vorbareata,ca ii place sa citeasca si sa cante la pian,deci mi-am dat seama ca este o fire romantica.Sa fiu sincer numai ea vorbea,pentru ca eu aveam privirea atintita spre fata ei.Ii urmaream fiecare miscare a buzelor si fiecare clipire.Parca ma inecam tot mai mult in ochii ei albastrii.
Tot vorbind,ne-am dat seama ca se facuse noapte si a trebuit sa plecam.Am observat cum i se albisera mainile datorita frigului si i-am pus jacheta mea pe spate.
Cand am ajuns in fata casei ei,ne-am luat la revedere si intr-o clipita,aceasta imi sare in brate,lasandu-ma sa ii simt parfumul dulce de flori de camp.Grabit,i-am spus:
-Totusi nu stiu cum te cheama.
-Angela!imi raspunse ea si pleca,lasandu-si parul fluturand in bataia vantului.
"Angela..ce nume frumos..se potriveste cu zambetul ei angelic si cu privirea ei de inger."

-descriere facuta din perspectiva unui baiat-

Toamna

Parea ca este sfarsitul lui septembrie,iar parcul de la marginea orasului era plin de frumze galbene si aramii ce alergau pe aleile pustii.Toamna sprijinea cerul dungat al dupa-amiezii,cu copaci in tonuri negre-maronii,copaci ce simbolizau parca,vesnicia.

Pasind in parc,m-am asezat pe banca mea preferata si descopeream treptat sunetele monotone ce vesteau sosirea vantului.Un fir de vant,venit din departare,trecea pe deasupra ierburilor ingalbenite,iar pajistea cenusie,era acoperita cu branduse ce imprumutasera parca albastrul cerului de odinioara.Chiar si asa,se putea observa ca toamna,parca muscase din verdele parcului.Admirand aceasta esenta de culoare,pierdusem notiunea timpului. Parcul rasuna trist in singuratate,iar toamna isi ingramadea norii negrii asupra noastra.

Incepuse sa ploua marut desupra aleii.Ridicandu-ma de pe banca,imi soptesc ingandurata:"Acum suntem amandoi singuri..." Dezmeticita,clipesc de cateva ori si imi dau seama ca in fata mea era un tablou de toamna ce sugera siguratatea parcului,dar si a omului toamna,iar o lacrima se scurgea pe pielea neteda a obrazului.